De vreo luna noul sef autoproclamat nu mai asculta deloc, face crize de
nervi cum numai in reclame si in filme am vazut.
Daca vrea ceva, orice, si faci greseala sa nu-i dai sau nu-l lasi sa faca sau sa ia ceva, se
tranteste pe jos si urla, se palmuieste sau mai rau da cu pumnii!
O
plimbare din punctul A in punctul B nu are niciodata cursul normal. Ne
oprim de zeci de ori si stergem de praf toate masinile sau o zbughim in
directia opusa.
Mersul de manuta e o poveste veche si frumoasa, pe care
si-o mai amintesc doar batranii.
Am incercat tot ce-am stiut si tot degeaba. Distrasul atentiei
functioneaza din ce in ce mai rar, ingnoratul face mai mult rau,
vorbitul ferm il calmeaza pe moment, tipatul meu il instiga, bataia
nu-si are rostul.
Nu-l vreau nici rasfatat, nici timorat, dar nici nu mai stiu cum sa-i fac fata tuturor fitelor.
Patreaza-te calma si ferma, pe cat posibil. Poti incerca, atunci cand se izbeste pe jos, sa-l iei repede in brate, sa nu persiste in obicei, dar fara sa-i implinesti dorinta arzatoare sa nu creada ca te are la degetul cel mic.
RăspundețiȘtergereSi ai un pic de rabdare anul asta, copiii se schimba tare mult de la o luna la lata, de la un an la altul. Cu cat va intelege mai mult, cu atat si crizele vor inceta.
Si trebuie sa te gandesti, poate in primele dati cand s-a manifestat, tu ai reactionat intr-un anume fel care lui i-a placut si poate de aceea face, chiar daca tu intre timp ti-ai schimbat atitudinea. Evident, nu ma refer doar la tine ca mama, ci si la oricine e apropiat copilului.
RăspundețiȘtergereMotivele lor de a se manifesta intr-un fel anume sunt de obicei total diferite de ceea ce credem noi.