Rares are 5 luni!

Au trecut deja 5 luni(FIX), desi nu stiu cand, si simt ca viata mea e mai frumoasa, mai vesela, mai ... completa.

Nu sunt si nici nu pretind ca sunt o mama perfecta. Sincera sa fiu nici nu-mi doresc. Incerc sa fiu azi mai buna, mai intelegatoare, mai toleranta ... decat ieri. Vreau sa-i ofer lui Rares ceea ce-i mai frumos si mai bun pe lumea asta. In acelasi timp, vreau ca el sa invete din propriile greseli si experiente si nu din ceea ce spun "cei mari", sau pentru ca asa vor "cei mari".

La Multi Ani Rares! Te pupa mami!

Primul vaccin

Am facut primul vaccin pe 3 februarie, de fapt al doilea daca il punem la socoteala si pe cel din spital. La ala nu au fost probleme pentru ca mi l-a facut d-na asistenta cand dormeam. La asta am vrut sa vad de ce se teme mami ca o sa fac scandal.Ne-am prezentat la ora stabilita de mami, m-a luat o doamna in primire, parea tare simpatica la inceput, imi fredona un cantecel si era tare mieroasa, dar pe urma...

M-a masurat, m-a cantarit, zice ca sunt deja baiat mare am 65 cm si 6.650kg, o intreaba pe mami daca sigur am doar 2 luni ca arat de 4. Eu ma agit in asteptarea faimosului vaccin, care n-a fost doar unul, ci trei. Dar va tin eu minte!!! Mi-l face pe primul, rezist cu stoicism(doar sunt barbat), dar vine si cu al doilea. La asta deja ma enervez si incep sa plang. In fine zic ca-i gata si vreau sa plec. Cand colo mami vorbeste cu d-na doctor de inca un vaccin. Incep sa tip si mai tare, poate-poate le impresionez, dar ele nu si nu. Norocul meu ca noul vaccin tine cu mine si e fara ac(sâc). Deja mi-au gaurit ambele picioare...ce sa mai gaureasca?? Asa ca mi-l impinge cu siringa direct in gat mai-mai sa ma inec.

Botezul

Am devenit crestin pe 29 ianuarie 2011, la fix doua luni. Am fost cuminte pe tot parcursul slujbei, iar cand m-a bagat parintele in cristelnita nu am plans deloc. De fapt imi place tare mult apa. In schimb, dupa ce m-a scos din apa, in brate la nana, a facut un kk, si toata lumea(care a vazut) s-a amuzat foarte tare, iar eu am plans putin de ciuda ca au ras atatia oameni de mine, dar si ca a fost baia prea scurta. Am facut multe poze, apoi am venit cu totii acasa, ne-am schimbat, am baut primul laptic de cand sunt crestin si am plecat la restaurant. Aici am intins o masa mare si ne-am simtit bine cu nasii, bunicii si cativa prieteni.

A doua zi a fost scaldatul, m-a imbracat nana in print. Si de data asta am fost foarte cumintel, doar facusem o baie luuunga asa cum imi place mie.

Cand am venit pe lume

La 12:00 am luat prima gurita de viata. Viata si aer extrauterin. Mami era sfarsita dar deja o cucerisem(mai repede ca tati). Tati astepta nerabdator la servici un semn de la mami.

Cand a juns la spital neonatalogul l-a invitat sa ma vada...dormeam. Am mai cucerit pe cineva din prima secunda. De data asta tati era asa de incantat si de impresionat de noul membru al familiei ca abia a apucat sa-mi faca 2 poze si alea tremurate. Din spital era deja evident cu cine seman. De la tati am furat doar nasul si lungimea.

Cand a venit Rares pe lume. Travaliul

Duminica, 28 noiembrie(DPN+2 zile), ora "toata noaptea", locatie acasa.


De pe la ora 23 sau 24, cine mai stie???, a inceput sa ma doara burtoiul, contractii cam la 30-45 de minute intre care puteam sa adorm - au durat pana la 2 dimineata. Dupa aceasta ora au inceput sa fie mai dese si mai puternice, la maxim 15 minute, nici nu se mai putea vorbi de atipit macar. Plec in sufragerie, il las pe viitorul tatic sa doarma ca doar e aproape luni si merge la servici. Se trezeste pe la 3 de scancetele mele si incearca sa ma convinga sa mergem la spital. In mine se instaleaza frica si devin tot mai indaratnica, nici nu vreau sa aud de spital. La 6 dimineata deja nu mai am scapare, fac o baie si ma imbrac. La 7 iesim pe usa si plecam la spital.
Ajunsi la spital in timp ce-mi facea internarea masuram contractiile, erau la 2 minute si durau cate 30 secunde.La 8:15 a venit dna doctor si a inceput show-ul.

Inceputul inceputului (pe acorduri de pian)

Propun sa mergem la un concert de pian. Mai vin cativa prieteni, savuram niste beri, povesti, melodii. Frumos... Numai bine se incalzeste atmosfera ca apar primele strigari de spargere de gasca: "Hai acasa! Hai odata". Eu fiind sub influenta muzicii de calitate mai trag de timp: "Dupa melodia asta mergem". Nu banuiam nimic. Desi sorocul trecuse de aproape o saptamana.

Intr-un final, in urma unui schimb de priviri (de care mi-e cam frica sa imi amintesc) ne ridicam de la masa si plecam spre casa. Cand eram aproape, primesc cearta binemeritata. Am constientizat ca de acum trebuie sa fiu mai atent, sa fiu pregatit de o cursa rapida spre spital, sa am bani de taxi samd. Am adormit repede.

A fost 1-0 pentru viitoarea mama!

Cand am venit pe lume. Preludiu

Sambata, 27 noiembrie(DPN+1 zi), ora 22:30-23:00, locatie Zona Foisor(la "concert").

Dau primele semne, contractii destul de dese si nu foarte dureroase, mami intra in criza, ii cere lu' tati sa mearga acasa. Dupa 30 de minute de negocieri tati cedeaza si plecam acasa. Mami vrea sa mearga pe jos sa ma oboseasca poate poate o las in pace. Renunt de data asta.

1-0 pentru Mami